«Dacă la Amsterdam ar fi fost să fie victorie, era mai bine pentru toată lumea.
Dar în decursul istoriei au fost și «alți mari» care au mai gustat din cupa învinșilor. Este doar o competiție sportivă unde, dacă nu ai câștigat, trebuie să o iei de la capăt.
Când se va întoarce la Cotnari o să-i dăruiesc o coasă, pentru că «MOARTEA» nu pleacă niciodată la drum lung fără să aibă coasa bine ascuțită.
Dacă la Amsterdam nu a fost victorie, tot sâmbătă, la BRUXELLES, la cel mai mare concurs internațional de vinuri, Compania COTNARI a obținut 2 medalii:
– GRASA DE COTNARI 2005 – MEDALIA DE AUR,
– GRASA DE COTNARI 2006 – MEDALIA DE ARGINT».
Compania COTNARI
«O secundă de neatenție m-a privat de victorie. Am neglijat apărarea și am mizat numai pe atac. Cea mai bună apărare este atacul. Nu ?
Încă din primele secunde am simțit că pot câștiga acest meci. M-am dus tot timpul peste adversar și i-am cărat pumni în cap și la ficat. I-am aplicat și o lovitura de picior. Aveam așa o răutate în mine, încât atunci când l-am dat la podea pe Kemayo, aș fi vrut să-l lovesc în continuare, dar regulamentul nu-mi permitea.
După ce am primit acea lovitură de genunchi, eu simțeam că pot continua, dar din păcate arbitrul a hotărât să oprească meciul. Dacă m-ar fi lăsat îi mai rupeam vreo două coaste.
O să-mi studiez și eu viitorii adversari. Până acum credeam că aceasta este doar treaba antrenorului.
Japonezii mă iubesc foarte mult. Îmi zic KATAMORO.»
Cătălin Moroșanu
«Cătălin are doar doi ani de când practică acest sport. A facut progrese enorme. Să ajungi numai după doi ani la K1 AMSTERDAM, e ca și cum ai trece din clasa a cincea direct la Universitate. Sau de la miuța din fața blocului să ajungi peste doi ani să joci în CHAMPIONS LEAGUE.
L-am studiat pe Kemayo și cel mai frică mi-a fost de lovitura de genunchi. Am strigat tot timpul la Cătălin să aibă grijă la lovitura de genunchi, dar în vacarmul acela nu am fost auzit.»
Mihai Constantin, 29 aprilie 2008
